Mi-e dor..de Copilarie!!!

Mi-e dor..Mi-e dor de copilarie ..
Pentru fiecare copilaria inseamna ceva special..si majoritatea considera ca a lor a fost ceva special.
Am fost soim al patriei cu camasa portocalie si sarafan albastru. Aveam codite cu pampoane colorate. Nu am mai apucat si pionieratul. La revolutie aveam 6 ani. Revolutie..nu intelegeam ce inseamna acest cuvant. Imi amintesc ca ai mei ne-au luat pe mine si pe sora-mea si ne-au dus la bunici la tara. Mama plangea si zicea ceva de niste tancuri. Ne-au lasat acolo o perioada si ne-a mai zis inca o data sa avem grija sa nu vorbim despre Ceausescu. Apoi mai tarziu am aflat ca in seara aia mai multe tancuri au trecut si prin Alexandria si mama se speriase.
De fiecare data cand ma gandesc la copilaria mea primele impresii care imi vin in minte sunt vacantele mari.
Vacantele aveau un miros anume..un miros special…Miroseau a..vara.
Miroseau a rosii coapte pe care le mancam direct rupte din vrej, fara sa ne speriem ca ne imbolnavim de cine stie ce boli. Miroseau a fan proaspat cosit si a lapte caldut baut direct de la sursa.
Inca ma mai urmareste si acum mirosul creioanelor colorate si a cartilor de colorat pe care bunicul mi le aducea in odaita lui atunci cand afara era foarte cald.
Cele mai frumoase jocuri nu sunt cele de pe calculator..sunt cele pe care le jucam pe ulita de la tara. Cand furam paturile tesute de bunica si le legam intre ele cu sarme ruginte gasite prin cine stie ce santz si ne faceam casute ca din poveste.
Sau jocurile cand vindeam pietre iar banii erau frunzele de copac..asta cred ca a fost semn..ca acum am ajuns vanzator online )).
Mirosul apusului de soare pe camp, la pazit de pepeni cand jucam cu jumatate din copiii din sat ratele si vanatorii il mai am si acum cand ma mai duc in vizita la bunici.
Bucuria sarbatorilor de iarna este un sentiment care nu poate fi comparat cu nimic.
Pe 5 decembrie imi pregateam cu grija ghetutele si a doua zi dimineata alergam repede-repede sa vad daca nu cumva Mosul m-a sarit. In niciun an nu m-a sarit. Mama avea grija sa ne puna mereu in ghetute bomboane de pom..cele invelite in hartie colorata si tubuletele de BoniBon..era singura data in an cand mancam BoniBon.
La bradul de Craciun era un intreg ritual si tata ne lua in fiecare an alta instalatie de ajunsesem la un moment dat sa avem kilometri de beculete.
In ziua in care am aflat ca Mos Craciun nu exista am plans o ora in continuu. Mi se distrusese acel farmec al batranelului imbracat in haina rosie care se furisa ca sa ne aduca noua bunatati.
Din acel an nu am mai vrut sa primesc nimic de Mos. Nu mai avea niciun farmec.
Asta pana anul trecut cand m-am trezit dimineata si am gasit o gramada de sortimente de dulciuri puse in toti pantofiorii pe care ii aveam pe hol la intrare. Iuby meu s-a gandit sa readuca farmecul copilariei in viata mea..pentru cateva secunde m-am simtit iarasi copil..acel copil care il astepta cu nerabdare pe Mosu cu traista plina de bunatati.
Sunt lucruri marunte, dar care imi produc o bucurie imensa..ma intorc in timp la copilaria mea lipsita de griji si inconjurata numai de oameni minunati in care rautatile, minciuna si invidia nu aveau ce cauta.
Cam asta este..mi-e dor sa mai traiesc o data toate cele povestite mai sus si sa le mai vad cu aceiasi ochi in care grijile si problemele de astazi inca nu ma atinsesera.
Mi-e dor de copilarie…

IMPRESII

Astepti concediul un an de zile, numeri zilele pana sa ajungi la destinatia propusa. Inca de pe vremea cand eram mica si mergeam cu ai mei in vacante, tin minte ca nu puteam sa inchid un ochi in noaptea dinaintea plecarii. Si acum sunt la fel - imi parea atat de bine ca ma rup din cotidian, incat de emotie am plecat incaltata in papucii cu care stau in casa. Noroc ca mi-am dat seama la timp.
Am fost in minunata noastra statiune Mamaia..in fiecare an ma chinui sa gasesc acel CEVA care atrage ca un magnet. Anul asta am constatat cu uimire ca o mare parte din terasele care altadata gemeau de turisti erau inchise, parasite. Nu stiu unde erau zecile alea de turisti pe care ii tot anuntau astia la televizor pentru ca uneori aveam impresia ca este pustiu.
Cat vedeai cu ochii o mare de scaune albe de pe plaja erau goale, insa preturile la ele au ramas aceleasi.
De cum intri in statiune un miros imbietor de alge te intampina jucaus, astfel incat este o adevarata placere sa bagi ceva in gura la o terasa din apropiere.
Dar, ce ar fi litoralul nostru fara nisipul plin cu chistoace de tigara si fara patura de alge care te cuprinde pana departe in larg?
Dar, daca stai si te gandesti..asta este farmecul care te face sa revii de fiecare data cu drag si sa mai astepti sa mai treaca un an, ca sa te poti relaxa privind la marea noastra draga!!!

cateva "perle"

Iata cateva perle sa ne mai destindem pe vreme de canicula si criza:)
Enjoy! :)

1. ... cu cine am placerea sa stau de vorba? - aaa, iiii, aaaaa sunt sotul sotiei mele!....

2.-Buna ziua , Connex sunt A.H. cu ce va pot ajuta? -A, draguta ca de obicei...auziti benefeciem si noi de ceva supliment cu ocazia ECLIPSEI asteia, ca la campionatul mondial parca ne-ati dat ceva ...

3. clientul: Am si eu nevoie de codul PUK pentru ca mi s-a blocat cartela. eu: Imi puteti spune, va rog, ce mesaj va apare pe ecranul telefonului... clientul:Hi! Have a nice and lucky day!!

4.- Fiti amabila, aveti trezire de dimineata ?? - ???? (In gand: daca imi beau cafeaua...) Ati putea fi mai explicit, imi cer scuze dar .. - Adica, pe cine ma trezeste maine dimineata ??? Mi s-a terminat bateria la ceas, iar "telecomul" s-a inundat ... Da' io' am si-un caine bleg, care nu-si mai face datoria

5.Rep: Ce aparat utilizati? Clientul: Un Mitibusii...a incercat sa se corecteze (dealerii se prapadeau de ras in magazin) ...Mitibusu, adica...!

6. Clientul: Unde pot vedea creditul? Am un Motorola... EU: Megeti in meniu la nr. 6 la contoare apel... EL: Si asta pe ce strada este?

7. "mai zii o data ca am dat intr-o groapa cu masina..."

8. clientul: cum va numiti?..op (care nu auzea f bine): RDS..clientul:nu, va intrebam cum va numiti?..op: RDS Domnule...clientul: Dsoara, cum v-au botezat pe Dvs parintii??

9. discutie intre operator si client (care era de fapt o clienta cu silicoane in buze) face to face, dupa ce vorbisera inainte la telefon:
cl: aa..e negru, dar eu vreau pe alb
op: dar v-am spus si la telefon, in Romania pe alb va ajunge la sf anului
cl: deci..nu aveti, dar eu totusi as dori pe alb
op: inteleg, dar nu am de unde..vi l-am adus pe negru, pt ca ati spus la telefon ca e ok si pe negru
cl: da da..dar nu stiti exact cand o sa fie pe negru?
op: NU..dar va pot anunta..
cl: NUU..ca eu vreau pe alb. nu puteti totusi sa mi-l aduceti pe alb?
op: NUUU v-am mai spus..am numai pe negru......
cl: eu as vrea pe alb...
op: ...........................se abtine, desi....
cl: tati, hai sa mergem ca eu vreau pe alb...astia au numai negru..
op: biip biip biipppp....

10. disctie intre op si cl , pe mail:
op: doriti factura pe firma X sau pe firma Y:?
cl: DA
op: cred ca nu m-am exprimat eu cum trebuie..factura sa se fectueze pe X sau Y?
cl: e perfect asa
Op: a) firma X...b) firma Y...pe care o alegeti?
cl: ok
op: la capatul rabdarii..doamna, aveti doua variante a) si b)..va rog sa alegeti una dintre ele
cl: X
op: finallyyyyyyy !!!!!!!!!!!!!

In numele iubirii

Doua corabii pluteau linistit
Pe o mare calma si alba
Iar vantul soptea necontenit
C-o sa vina furtuna si-i neagra.

Dar ele vorbeau si se bucurau
Caci erau impreuna si asta-si doreau
Si nu ascultau la vantul batran
C-o sa vina furtuna ca un pagan.

Insa timpul trecu si ele vazura
Un val mare si negru,ca o faptura.
Acesta se-ntinse si le cuprinse
Si bratele sale uriase nu le desprinse.

In zadar se zbateau ele si implorau iertare
Caci furtuna nu voi a le da scapare
Iar atunci una striga tare:"IUBIREA!"
Si furtuna uriasa le dadu mantuirea.

Pe acea mare calma si alba
Se zbateau ele,acum fara graba
Caci una-i ranita si sangereaza
Si-n numele iubirii cealalta-o vegheaza.

Ani de liceu...

Ani de liceu, cu emotii la romana...:)
Pt unii este una dintre cele mai frumoase perioade din viata. Grijile nu sunt prea mari, tot ce trebuie sa faci este sa te duci la scoala, zilnic daca se poate, sa te distrezi cu prietenii si cam atat..Pentru mine una cam asta insemna viata de liceu. Nu trebuia sa ma gandesc la ziua de maine, la cum sa-mi fac rost de un job, la cum sa mi-l pastrez. Eram acasa..la mama..si era tare bine.
Pt mine liceul a fost frumos, linistit..aveam un singur scop..sa termin cu BAC-ul si mai departe sa-mi urmez facultatea visurilor...Juralismul.
Uite ca am terminat si facultatea in urma cu cativa ani..acum lucrez intr-un domeniu care nu are nicio legatura cu facultatea pe care am terminat-o.
Stiu decat ca in liceu visam la multe ..multe lucruri pe care sa le fac dupa ce termin a XII-a. Pe unele dintre ele le-am facut..pe altele insa....viata mi-a rezervat alte surprize.
Astazi m-am reintalnit cu un niste colegi de liceu - dupa 7 ani de zile. Am depanat amintiri..am aflat despre fostii colegi care pe unde sunt si ce fac. Am ramas insa uimita sa constant faptul ca desi fizic nu s-au schimbat..mi s-a parut ca stau de vorba cu oameni pe care parca il vedeam prima oara.
M-a incercat un sentiment ciudat ..la intrebarea: "Si, ce mai e nou?" ..ce sa raspunzi? Ce poti sa-i spui nou unui om cu care nu te-ai vazut de 7 ani? :) ..
Oricum, una peste alta m-a bucurat ff tare reintalnirea asta. E dragut sa vezi cum se transforma oamenii dupa o anumita perioada de timp. Sper decat sa nu mai treaca inca 7 ani pana la urmatoarea intalnire..ca asta ar insemna sa ne vedem printr-un parc cu plozii in brate :D:D

Bucuresti-ul inainte si dupa furtuna

A MURIT MICHAEL...TRAIASCA MICHAEL!!!!

Trist, dar adevarat :(

In ziua de 25 iunie 2009, Michael Jackson a suferit un stop cardiac la domiciliul său din Holmby Hills, Los Angeles. Paramedicii care au ajuns de urgenţă la reşedinţa artistului au spus mai târziu că acesta era fără suflare. Cu toate acestea paramedicii au făcut manevre de resuscitare cardiopulmonară la faţa locului, apoi au dus pacientul, care intrase în comă, la Centrul Medical UCLA. Decesul a fost declarat în jurul orei 14:26 (ora locală) în aceeaşi zi.

Va ramane o emblema, un mit, un zeu al muzicii Pop.
Mare pacat ca a fost tavalit in noroi in ultima parte a vietii lui. Oamenii sunt facuti de asa natura incat isi dau seama de ceea ce au avut numai atunci cand pierd pe cineva...


Odihneste-te in pace, Miachael!!!

Drept la replica I

Sunt convinsa ca multi dintre noi isi petrec cea mai mare parte din viata la locul de munca. Exact ca in reclama: "birou-pat, birou-pat". Unii isi fac munca cu pasiune, altii decat ca ASA TREBUIE. Imi place sa cred ca eu fac parte din prima categorie. Iar asta o pot spune decat cei care lucreaza alaturi de mine.
La locul de munca iti faci prieteni, dar si dusmani..ca asa-i in viatza.
Dar ce te faci atunci cand colegii care nu te plac foarte tare fac o coalitie si pornesc la un razboi impotriva ta, fara baze reale...decat asa, ca nu au ce face si se apuca de debitat!??!
Sunt oameni care nu au o viatza proprie, oameni frustrati care se gandesc cum sa o distruga si pe a altora.
Am acelasi loc de munca de mai bine de 2 ani de zile. Cu unii am legat prietenii stranse, am plans cand au plecat si inca ma gandesc cu drag la zilele cand lucram impreuna. Cu unii am crezut ca am ramas prietena, realitatea stand cu totul diferit. Au stiut sa-mi zambeasca in fatza si m-au lovit pe la spate.
Ma gandesc: ce au de castigat din tot acest circ? Dorm mai bine noaptea? Se simt mai impliniti, mai fericiti ca lovesc miseleste si se folosesc de tot felul de scheme?
Mi-as fi dorit sa le dau o replica la momentul respectiv, insa am considerat ca acest gen de oameni nu merita nici macar atat. M-au lovit..am cazut (spiritual vorbind)..m-am ridicat si m-am scuturat..am mers mai departe.
Ii invit sa comenteze aici, din spatele monitorului sunt foarte tari in clantza:)
Oricum Timpul le va dovedi pe toate :)

Prezentare scurta

Am creat acest blog pt ca s-au intamplat f mult lucruri in ultima perioada care m-au afectat..unele chiar in mod direct.
Consider ca toti ne-am castigat acest drept la replica si e pacat ca nu putem sa reactionam atunci cand suntem acuzati de niste fapte care nu sunt reale.
Deci, pentru toti care au trecut prin asa ceva, macar o data in viata, va invit aici sa comentam impreuna:)